Auto-compasiune și bunăstare

Grup țintă:

Consilieri de carieră, profesioniști și clienți.

Durata:

Aproximativ 20 de minute.

Inspirație pentru instrument:

Această activitate este inspirată de activitatea Dr. Kristin Neff privind autocompătimirea și adaptată din exercițiile publicate pe self-compassion.org. Ea leagă conceptul de autocompătimire de bunăstarea generală, arătând cum bunătatea față de sine poate îmbunătăți echilibrul emoțional, rezistența și motivația.

Autocompătimirea, astfel cum este descrisă de Dr. Kristin Neff (2003), este practica de a ne trata pe noi înșine cu bunătate, înțelegere și atenție în momentele de eșec sau dificultate – la fel cum am trata un prieten apropiat. Ea are trei componente: bunătatea de sine (a fi mai degrabă blând decât a te judeca pe tine însuți), umanitatea comună (a recunoaște că toată lumea face greșeli și suferă) și atenția (observarea propriilor emoții fără a se identifica excesiv cu ele).

Dintr-o perspectivă psihologică, autocompătimirea activează sistemul de calmare al organismului, reducând cortizolul și răspunsurile la stres și crescând în același timp stabilitatea emoțională și motivația. Spre deosebire de stima de sine, care depinde de succes sau de comparație, autocompătimirea oferă o bază mai stabilă pentru bunăstare, reziliență și relații sănătoase – în special în profesiile de ajutor, unde empatia pentru ceilalți trebuie să înceapă cu empatia pentru sine.

Obiective:

Până la sfârșitul acestei activități, participanții vor fi capabili să:

• Să înțeleagă rolul autocompătimirii în bunăstarea personală și profesională.
• Recunoașteți diferența dintre autocritică și bunăvoință.
• Practicați un exercițiu simplu de reflecție pentru a le consolida autocompătimirea.
• Explorați modul în care această conștientizare poate fi utilizată în relațiile de ajutor cu clienții sau colegii.

Resurse necesare:

• Spațiu liniștit și confortabil pentru a sta în cerc (pentru grupuri).
• Hârtie și pixuri.

Activități:

1. Încadrarea activității:
   Prezentați exercițiul în contextul bunăstării (a se vedea secțiunea Alte concepte conexe). Explicați că autocompătimirea înseamnă să ne tratăm pe noi înșine cu aceeași grijă și înțelegere pe care le-am oferi unui prieten bun.
2. Introducere în tema:
   Mulți dintre noi ne impunem standarde foarte înalte. Atunci când nu reușim să le atingem, reacționăm adesea prin autocritică sau dialog interior dur. Acest exercițiu ne ajută să devenim conștienți de acea voce și să ne antrenăm să răspundem cu mai multă bunătate și înțelegere.
3. Reflecție ghidată:
   Invitați participanții să parcurgă următorii pași încet, acordând câteva momente după fiecare:
   • Gândiți-vă la o situație în care cineva apropiat dvs. a eșuat sau a făcut o greșeală. Cum i-ai vorbit? Ce cuvinte sau ton ați folosit? Scrieți-le.
   • Acum gândiți-vă la o situație în care ați eșuat sau ați făcut o greșeală. Ce ați gândit sau ce v-ați spus? Care a fost tonul vocii tale? Scrieți.
   • Observați diferența dintre cele două. De ce ar putea exista această diferență?
   • Imaginează-ți ce ar spune în această situație prietenul tău apropiat care ține cu adevărat la tine.
   • Scrieți cum ar suna dacă ați vorbi cu dvs. în același mod în care ați vorbi cu o persoană dragă. Dacă vă simțiți confortabil, încercați să o spuneți cu voce tare, acordând atenție nu numai cuvintelor, ci și tonului vocii.

Reflecții / Consolidarea învățării:

Întrebări pentru reflecție individuală sau de grup:

• Ai observat o diferență între modul în care vorbești cu un prieten și modul în care vorbești cu tine însuți?
• Care a fost tonul sau sentimentul din spatele vorbirii despre sine în fiecare caz?
• A fost ușor sau dificil să găsiți cuvinte bune pentru dumneavoastră?
• Ce concluzii trageți din acest exercițiu?
• (Pentru profesioniștii din domeniul asistenței) Cum ați putea utiliza această activitate cu un client?

Recomandări / Note pentru formator:

• Acordați suficient timp pentru procesarea emoțiilor; pot apărea emoții puternice.
• Abordați exercițiul și reflecția cu multă sensibilitate și blândețe.
• Alegeți un moment și o atmosferă adecvate pentru această activitate.
• Subliniați că autocompătimirea nu este autocompătimire sau indulgență – este o formă activă de îngrijire care sporește rezistența și motivația.
• Atunci când lucrați cu profesioniști în domeniul asistenței, legați exercițiul de prevenirea oboselii de compasiune și de menținerea stării de bine în rolurile de îngrijire.

Contact:

Katarína Štukovská, katarina.stukovska(at)gmail.com

Publicația este disponibilă aici: https://www.euroguidance.sk/document/publikacie/47.pdf